Buzăul deține câteva zeci de covrigării care produc apetisantele inele rumene, din făină, apă și drojdie, care potolesc foamea. Clienții de pretutindeni, aflați în trecere prin Buzău, îi cumpără satisfăcuți că au în meniu un veritabil produs tradițional, cu o istorie de 200 de ani în spate. Din păcate, cele mai multe simigerii din oraș s-au abătut de la rețeta veche, în primul rând prin înlocuirea vetrei pe lemne cu benzi electrice de coacere. Chiar și așa, acestea continuă să anunțe că vând tradiționalii covrigi de Buzău.
Chiar dacă are la bază o rețetă extrem de simplă, covrigul de Buzău stârnește poftele prin mirosul aluatului copt la vatră și mai ales prin aspect. Inelul auriu și crocant a devenit în ultimii ani un simbol al Buzăului. Mulți dintre localnici au sesizat diferențele.
Una dintre puținele covrigării din județ care au păstrat cuptorul clasic se află lângă Stația CFR din Buzău. Aici, personalul lucrează fără întrerupere pentru a asigura covrigii calzi ceruți de clienți. Covrigii au la bază ingrediente obișnuite.
Prepararea unei șarje de covrigi durează circa o oră. Aluatul merge la dospit, apoi la modelat. La final, inelele ajung la opărit, apoi într-un sirop din apă cu bicarbonat. Prin parcurgerea acestei etape, care este ignorată în covrigăriile moderne, covrigii capătă formă, luciu, o peliculă crocantă, aluat moale la interior și un ușor iz de jar.
Inelele de cocă sunt lăsate pe vatra încinsă timp de aproximativ cinci minute până devin roșiatice, după care covrigii fierbinți sunt scoși în lădițe și transferați la tejghea, unde își găsesc imediat cumpărători.
Prin compoziția lor, covrigii de Buzău, care nu costă mai mult de 30 bani bucata, sunt atât de sățioși încât țin de foame toată ziua. Secretul inelului de făină buclucaș, copt tradițional în cuptoare pe vatră, se pare că a fost „žfurat” de localnici de la negustorii greci care se stabiliseră, cu două secole în urmă, în târgul Buzăului.
