Gabriela Boboc, despre ultimul eseu al său premiat și planul pentru următoarea carte pentru care vă invită la lectură:
“În următoarea carte voi încerca să-l prezint pe ilustrul avocat Avram Iancu!”
Fiecare activitate în slujba scrisului și a copiilor o bucură până la lacrimi și orice recunoștință venită pentru aceste proiecte o ambiționează să continue să scrie, să îndemne copii la lectură și să publice cărți. Ultimul eseu publicat de Gabriela Boboc și în Scurtpe2 a primit laude tocmai din Argeș, iar cum își va continua profesoara și bibliotecara munca și pe cine va avea drept subiect central, aflăm acum, direct din interviul acordat publicației noastre.
S.B.: Inspirația și creativitatea din materialul apărut de sărbătorile pascale în publicația Scurtpe2- Patimi- a primit un premiu special, detaliați-ne exact despre ce este vorba și al câtelea eseu este.
Gabriela BOBOC: De obicei, în fiecare an școlar, colaborez cu școli din alte localități pe creație literară. Mă bucură faptul că tot ceea ce scriu, place. În anul școlar 2015 -2016, am avut onoarea să fac parteneriat cu Școala Gimnazială Nr.1 Valea Iașului din județul Argeș. Mi s-a cerut să compun ceva deosebit despre evenimentul Nașterii Domnului Iisus Hristos și despre Învierea Sa. Așa a apărut în luna decembrie 2015 primul eseul intitulat „ Scrisoare de suflet către Tatăl Nostru”. Am lucrat și alături de un elev de la clasa I C din cadrul Școlii Gimnaziale Mihail Kogălniceanu, aici unde sunt eu profesoară și bibliotecar, elev pe care l-am îndrumat grație învățătoarei Lucicăi Mirică. Rezultatul atunci a fost o diplomă de participare și un loc în revista școlii respective intitulată „ Muguri”. Apoi, cu ocazia Sfintelor Sărbători Pascale am fost inspirată de un moment foarte dificil prin care am trecut. Alături mi-au fost minunații părinți, prețuitul meu Tată Duhovnicesc Dumitru și de aceea le sărut mâinile cu tot respectul. Tristețea a pus stăpânire pe sufletul meu și m-am refugiat în Casa bunului Dumnezeu și în rugăciuni. Așa a apărut noul eseu „Patimi”, așa au curs lacrimi amare pe obrajii mei și tot la fel am simțit răsuflarea și prezența blândului Iisus. Surpriza a fost că juriul acelei școli mi-a apreciat din nou munca și mi-au acordat premiul special.
S.B.: Și trecând de la publicist la meseria dvs. ca profesor/bibliotecar, ce proiecte noi mai aveți cu elevii și cum s-au încheiat cele de luna trecută?
G.B.: Multe, și ca profesor și ca bibliotecar. Ca profesor de istorie constat cu bucurie că mai sunt copii care încă vin la Biblioteca Școlii Gimnaziale „ Mihail Kogălniceanu” din Buzău și mă întreabă despre sensul pe care l-au avut cele două Războaie Mondiale. Cine le-a pornit și ce interese au fost la mijloc? Mă bucură acest fapt enorm.
S.B.: Pe viitor, cu ce alte cărți ne veți mai surprinde, pe ce gen?
G.B.: Ca bibliotecar, recent m-am implicat cu activitățile în săptămâna ”Școala Altfel”. Colaborând tot cu învățătoarea Lucia Mirică, am lucrat cu elevii la desene pe hârtie, desene pe asfalt, le-am spus copiilor povești, am cântat cu ei melodii, am decupat îngerași, iepurași și tradiționalele coșulețe cu ouă. Iar pe viitor, vă rog frumos să vă așteptați la cartea intitulată „ Crăișorul din Țebea”. De data aceasta, voi scrie istorie și voi încerca să-l prezint pe ilustrul avocat Avram Iancu. Puțini știu că “moțul” din Vidra de Sus a luptat pentru eliberarea Transilvaniei încă de pe vremea când era un adolescent. Vă invit la lectură, în scurt timp!
Interviu realizat de Silvia Bunică
