Obsedați să nu lase absolut nimic netaxat și suprataxat în țara asta cu sute de biruri, guvernanții au hotârît să impoziteze și bacșișul, adică „žorice sumă de bani oferită în mod voluntar de client, în plus față de contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate de către operatorii economici, precum și restul dat de vânzător clientului și nepreluat de acesta în mod voluntar”.
Am important un cuvânt de origine turcă -bacșiș numai bun de „taxat” . Celebrul „žbacșiș”œ este cunoscut în limba română sub mai multe formule, inclusiv „žciubuc”œ sau „žpeșcheș”œ.
Å¢in minte că pe vremea când doar bacșișul era la putere, concurența sinonimelor fiind nesemnificativă, era un slogan, afișat în locuri publice:”Nu primim bacșiș!” Acum, lozinca ar trebui puțin schimbată, nu mult, doar pe la punctuație:”žNu! Primim bacșiș! Impozitul pe bacșiș a venit și ca un argument suplimentar pentru emiterea de bonuri fiscale și pe serviciile prestate de preoți, la botezuri, nunți sau înmormântări.
Căci, un preot că să-și păstreze parohia trebuie să contribuie la bunăstarea celor care i-au dat-o. E vorba și de celelalte activitati economice ale institutiei, de la vânzarea lumânarilor la suprapret pâna la excursiile si pelerinajele organizate de agentiile Bisericii si pe care institutia ar vrea să dețină monopol.
În perioada următoare, enoriașii ar trebui să primească bonuri pentru banii dați pe orice activitate prestată de preot, de la diversele taxe anuale până la pomelnic, acatiste sau orice altceva.
Biserica este persoană juridică, dar veniturile acesteia nu sunt impozabile. Există biserici unde enoriașii nu au voie să aprindă lumânări cumpărate din altă parte, chiar și de la magazine, unde primesc bon fiscal, dar la biserică, nu. Dacă îi întrebați de bon fiscal, preasfințitele fețe bisericești se uităt pe pereți că ei nu cunosc niciun sfânt cu numele acesta. Conform legii acolo unde nu se dă bon fiscal, acele unități se închid. Așteptăm să vedem case de marcat în biserici sau lacăte pe uși. Doar unde-i lege nu-i tocmeală.
