Pe 21 mai se împlinesc trei ani de la moartea fulgerătoare a Ancăi Bereveanu, tânăra accidentată mortal la Potoceni. Timpul a trecut prea repede, lăsând pe chipurile și sufletele celor care au cunoscut-o un gol imens, care nu mai poate fi umplut de nimeni vreodată. De aici a rezultat și întrebarea controversată: „De ce oare pe ea a ales-o Dumnezeu să-i slujească de timpuriu?”Această alegere a lui Dumnezeu de a-I sluji mai devreme sau mai târziu în împărăția Sa este realizată întotdeuna prin moarte. Conceptul de moarte îl putem defini făcând analogie cu un sfârşit de drum, un capăt de linie, un loc în care ne putem găsi mântuirea veșnică sau osânda veșnică. Dar moartea privită din perspectiva dispariției unei persoane dragi reprezintă un lucru foarte dureros ce nu o să poată fi explicat niciodată. Durerea o putem să o asemănăm cu un spin ce intră din ce în ce mai mult în suflet, cu manifestări văzute pe plan fizic. Și iată că această durere este izvorul unei alte numiri ale morții și anume „un alt drum” sau „cel din urmă drum”. Așa s-a întâmplat și în cazul Ancăi Bereveanu care și-a ales un alt drum pe care să pășească brusc, și anume „drumul luminii”, drumul pe care Dumnezeu i l-a scos în calea desăvârșirii sale. De fapt, punerea în calea Ancăi a acestui drum a fost o chemare dumnezeiască, o chemare la care Anca a răspuns afirmativ. Răspunsul acesta afirmativ este legat de puritatea sufletului său tânăr, de lipsa păcatelor majore care nu i-au pătat personalitatea. Deci, frumoasele cuvinte spuse de cineva la moartea tinerei din Potoceni, „Un înger ne veghează de sus,/ O stea luminează continuu” rezumă tot ce s-a întâmplat după acest răspuns afirmativ: Anca a devenit un îngeraș care îi veghează pe toți din ceruri, un mijlocitor în fața tronului Sfintei Treimi pentru cei care au cunoscut-o, au iubit-o, au îndrăgit-o, dar și o stea care arde continuu, care luminează tuturor treptele vieții pentru a le parcurge cu ușurință. Din perspectivă socială plecarea vremelnică a Ancăi din această lume a fost, printre altele, și un subiect destul de controversat și de mediatizat în mass-media locală. Destinul acestei tinere nu trebuie neglijat, ci dimpotrivă ar trebui să i se dea mai multă atenție. Chiar dacă în urma acestui accident au fost și pagube materiale, cea mai importantă pagubă a fost pierderea umană, pierderea unei nevinovate fetițe, unicul copil al familiei. Anul trecut, pentru prevenirea acestor tipuri de accidente, câțiva tineri din Potoceni au realizat în ziua de 23 mai activitatea „Blocați trotuarele, protejați-ne de vitezomani !”, prin această activitate, pe lângă faptul că au evocat amintirea ei, au prevenit aceste tipuri de evenimente rutiere neplăcute, dar au și informat oamenii, prin împărțirea de pliante, despre modul în care ei pot preveni singuri aceste tragedii.
Ancuța sau Ancuțel, așa cum o alintau părinții și bunicii, nu va mai fi niciodată persoana care le va lumina zilele, le va arăta scopul prezenței lor pe pământ, ci rămâne pentru ei și pentru toți cunoscuții o amintire vie, un înger ce le va veghea existența, le va alina dorul, le va împlini dorințe și le va călăuzi pașii spre a înfăptui binele.
Moartea Ancăi Bereveanu a avut un impact deosebit asupra locuitorilor din satul Potoceni rămânând o pată îmbibată și depozitată în sufletele acestora. Ea a rămas pentru comunitatea noastră o floare ruptă prea devreme din rândul acesteia, o viață prea chinuită de un destin nedrept.
Amintirea ei rămâne în timp vie, neschimbată, chiar dacă nimic din gesturile, din manifestările sau din cuvintele lor nu o mai pot aduce înapoi.
Să nu uităm faptul că tânăra Anca Bereveanu a plecat din această lume fără acel strop de lumină necesar pentru fiecare om care părăsește viața pământească, noi toți întotdeuna vom avea grijă să ne ducem să îi ținem lumină pe drumul ce i-a fost pus în față de Dumnezeu. Lumina aceasta este închipuită în diverse moduri; fie prin intermediul făcliei pe care părinții au adus-o la altar pentru a arde în biserică în cadrul tuturor slujbelor săvârșite de la Învierea Domnului și până la Înălțarea Domnului, fie prin aprinderea fiecărei lumânări la mormântul ei etc.
„Domnul Dumnezeu să-i așeze sufletul ei acolo unde drepții se odihnesc. Mila lui Dumnezeu, Împărăția cerurilor și iertarea păcatelor ei, de la Hristos, Împăratul cel fără de moarte și Dumnezeul nostru, să cerem.”
Material realizat de Bogdan-Gabriel Caloian și Ana-Maria Tudorie, alături de Mirela-Mădălina Jugănaru.
