Autor: Karina Bechir
,, Timpul este singurul bun care-ți aparține cu adevărat ” spunea Seneca un mare filosof. Auzim adesea că timpul nu este suficient. Recunosc că și eu mă vait des că nu am timp să fac tot ceea ce mi-am propus în ziua respectivă. Majoritatea indivizilor sociali se confruntă cu această problemă, lipsa din ce în ce mai mare a timpului. Totul se derulează într-un ritm foarte alert. În minte avem mereu o listă cu ceea ce trebuie să facem acum, azi, mâine dar și peste o lună. Ne folosim de agende pentru a ne organiza cât mai bine timpul pe care îl avem la dispoziție și tot mai uităm câte ceva. Avem oare un ,, buget ” al timpului? Știm că o să trăim 50 de ani sau 70? Poate că dacă am cunoaște acest lucru am fi în stare să ne programăm o ultimă întâlnire până în momentul în care am muri din dorința de a nu pierde nici o secundă. Avem senzația că oferim atenție lucrurilor importante și atât. Dar oare nu este mai important să ne oprim în drumul spre lucru să admirăm cerul?
Ne consumăm din bugetul timpului prin desfășurarea anumitor activități. Pentru a avea mai mult timp trebuie să nu mai facem numite lucruri inutile. Lipsa timpului provine și din neglijența noastră. Din faptul că de multe ori pierdem timpul fără folos: stăm pe diferite rețele de socializare ore în șir, stăm de vorbă cu persoane neimportante fără a avea un subiect anume, ne uităm în exces la televizor, ne jucăm pe calculator, etc. Facem toate aceste lucruri de parcă timpul nu ar fi limitat.
Se zice că ,, Cine are timp este un om bogat! ” și aici mă refer la un om care știe să-și facă timp pentru toate, nu la unul care nu face nimic toată ziua. Mă refer la omul care muncește, care are timp pentru copiii săi, la omul care nu uită să se ducă în vizită la rudele sale și la omul care citește informații ce îi sunt de folos. Un asfel de om știe să-și organizeze timpul.
Un vechi proverb latin spunea ,,Carpe diem! ”, adică să ne trăim fiecare clipă a vieții. Probabil că în felul acesta nu am mai avea timp să ne văităm de lipsa timpului și nici să facem planuri pentru clipe care încă nu le-am trăit. Când eram copil, mai ales până să învăț ceasul, îmi aduc aminte că lipsa noțiunii de timp mă făcea să îmi trăiesc clipa. Știu că puteam să mă joc până mă striga mama în casă, dar nu știam când o să se întâmple acest lucru. Când am mai crescut și aveam oră de intrat în casă știam sigur că mai am o ora sau doua de stat afară. Cum începea să se apropie timpul de intrat în casă începeam să mă întristez. Atunci era puțin mai simplu, în schimbul unor ,,milogeli” puteam să mai primesc 5 minute de stat afară. Parcă timpul nu era al meu, era al părinților pentru că ei mi-l gestionau. Acum am crescut! Am un timp al meu, nu mă mai poate ,,împrumuta” nimeni cu 5 minute. Tot ceea ce pot face este să-l gestionez așa cum trebuie și să nu-l irosesc.
Noi nu înțelegem că murim în fiecare zi și că trebuie să ne trăim prezentul !
