Alina Raducan
De fiecare dată când sunt alegeri ne mirăm cum de oamenii sunt atât de ușor de influențat. Și nu că ar fi ceva atât de rău în faptul că politicienii au putere de convingere, din contră… Partea proastă este că de obicei oamenii își schimbă mai degrabă părerea la vederea unei sticle de ulei, a uneia de vin sau a unui pachet de țigări (după caz, exemplele pot continua de la faimoasa bancnotă de 50 de lei, chiar și până la brichete, eșarfe cu înscrisuri electorale ori simple calendare). Ideea e că omul vrea să ia… orice! Unii ar spune că sărăcia este de vină, eu aș spune că educația! De altfel, votul este absolut secret, deci politicianul nu ai nicio siguranță că ștampila îi va acoperi numele pe buletinul de vot oricât de darnic ar fi! Și totuși…
Ni se dau false valori la tot pasul, copiii află de la desene că un pumn serios rezolvă orice problemă, adolescenții trag concluzia că școala vieții bate de la distanță un doctorat, fetele văd că hainele de firmă le vin mai bine, dacă sunt cumpărate cu bani dintr-un buzunar bazat, iar adulții își pun tot mai des întrebarea, ce rost are să muncească și să fie corecți, dacă după 8 ore de muncă în fiecare zi, pleacă acasă abia cu banii necesari să își plătească facturile, iar cei care fac afaceri cu statul își petrec vacanțele în Dubai și locuiesc în case de milioane de euro.
Și atunci ne întrebăm din nou, cine este vinovat, de unde ar trebui să se facă schimbarea și cine are capacitatea de a implementa un nou sistem de valori. Am spune că școala este principala instituție care are capacitatea de a modela personalități și a schimba sistemul de valori, dar ce ne facem după plecarea de la ore, dacă în familie nu se regăsește același sistem de valori. Degeaba învață copilul la școală că nu e bine să traverseze strada printr-un loc nepermis, dacă de mână cu copilul părintele traversează în fugă cel mai aglomerat bulevard. Așa că am spune că schimbarea pornește din familie, și dacă familia însăși are un sistem de valori distorsionat, cum îi putem cere unui copil să facă diferența între bine și rău? Dar cum să-i ceri familiei să se schimbe, ea însăși având înrădăcinat un sistem de valori bolnav? Pare un cerc vicios, din care nu există nicio cale de ieșire. Și totuși școala este ultimul bastion care poate sta drept în fața falselor valori. Și câtă vreme vor mai exista copii care se împotrivesc unui sistem bolnăvicios, care în lipsa unui mijloc de transport, vor merge ore în șir prin nămeți, câtă vreme vor mai exista copii care își fac temele la lumânare și care în viața lor n-au văzut un desen animat, dar visează la orașul mare și luminat, societatea asta atât de blamată va merge mai departe, pentru că un lucru sigur nu-i lipsește românului, voința!
Nu ne naștem cu un sistem de valori, îl dobândim! Așa că înainte de a se mira și după ce vor profita de voturile primite, oamenii politici ar trebui să-și îndrepte puțin privirea către sistemul de învățământ, subfinanțat, în permanență în reformă, și cu multe lipsuri. Și ar trebui să conștientizeze că a beneficia de pe urma unui popor slab educat, nu poate sub nicio formă să aducă beneficii pe termen lung. Pentru că un popor needucat nu-și cunoaște drepturile, nu înțelege care sunt obligațiile statului față de el și se mulțumește cu puțin, dar este și mai ușor de manipulat, de oricine, sau de orice putere exterioară. Iar faptele lor se vor întoarce ca un bumerang atunci când vor realiza că în lipsa unui sistem solid, bazat educație și inteligență, țara, în fruntea căreia stau cu mândrie, nu va evolua nicicând, iar ei nu-și vor mai găsi legitimitatea… Cum spunea Costache Negruzzi prin vocea unui personaj celebru: ”Proști, dar mulți…”
