“Un vindecător este acela care te ajută să declanșezi în tine capacitatea de a te vindeca singur!”
Ea este C. prin articole. Cătălina în rest. Taur, blondă, ochi albaștri. Și este îndrăgostită de viață și de-o veșnicie și recunoaște că nu se poate opri. Și nici nu vrea, pentru că respiră, trăiește și cel mai important…iubește TOT! Tot ceea ce o definește și tot ceea ce o înconjoară, tot ceea ce o iubește și tot ceea ce o urăște, pentru că a reușit. Așa începe descrierea autoarei Cătălina Potârniche în prima sa carte apărută la finalul anului trecut ce vorbește despre terapia specială pentru minte și suflet, iar în cele 110 eseuri-povești veți descoperi ideile buzoiencei pe care a simțit să trebuie să le spună celor interesați și pe care le a rezuma acum, în cadrul unui interviu acordat publicației noastre.
Silvia BUNICĂ: Să începem așa, direct, cu o întrebare generală la care toți avem un răspuns general și unul special, tu ce ai schimba sau ce ai face altfel, mai ales raportat la cartea aceasta, dacă ai putea da timpul înapoi, este ceva acolo?
Cătălina Elena POTÂRNICHE: Aoleu, nimic! Dar ce am învățat până acum? Cred că puține, din câte sunt. Am învățat să cred în viața copacilor și că nimic nu e staționar și nici degeaba. Cred acum că orice demers are și revers. Am învățat să prețuiesc lucrurile mici, am învățat ca în fiecare seară înainte de culcare să spăl vasele și să pun toată casa la loc. Pentru că orice lucru neterminat de lene mă ține pe loc. Și pentru că a doua zi când mă trezesc îmi place să am cana de cafea și espressorul numai bune pentru a fi folosite. Dimineața începe cel mai bine cu o cafea bună, nu? Nu cu spălatul vaselor! Am mai învățat să îl cunosc pe Dumnezeu și să îl iubesc pentru că toată viața mea, până de curând, i-am tot cerut, crezând că este un nene șmecher care împlinește dorințe. Dă-mi, ajută-mă, fă-mi. Am învățat că este cel mai bun colaborator, cu el lucrez, cu el scriu, apropo de această carte, cu el mă vindec, cu el…orice, întotdeauna. Un vindecător este acela care te ajută să declanșezi în tine capacitatea de a te vindeca singur. Mă bucur mult că sunt pe aici, mă bucur mult că ești și tu, cel care mă citești acum, și îți mulțumesc! Deci clar nu mai schimb nimic!
S.B.: Dacă asta am lămurit-o, atunci spune-ne ce s-a schimbat la tine de când scrii, mai ales?
C.E.P.: Păi să o luăm pe rând, ca în carte! Starea mea fizică e perfect îmbunătățită, că e soare, că e vânt, C. rezistă! Probleme de sănătate prea mari n-am avut eu, dar traumr și problemr emoționale din plin- ale mele, ale moșilor și strămoșilor mei, iar acum trec prin orice cum trece cuțitul prin unt, exact așa cum trebuie de fapt să trecem cu toții. Mi-am găsit job-ul perfect, scriu, vindec, împărtășesc tot ce am. Duc mai departe ceea ce a fost dat să fie dus mai departe, iubesc ceea ce fac și sunt remunerate pe măsură, circuit închis și complet adică. M-am deblocat, atât din punct de vedere creative, cât și din punct de vedere… cât și din orice alt punct de vedere! Și dacă tot zic de deblocat…sigur ai auzit de farmecele din popor, de deochi, de modernii vampire energetici. Toate-s niște urări de bine care se prind de noi ca niște lipitori de ne sug sângele. Le-am smuls ușor pe-ale mele. Ce-a fost mai greu…să le conștientizez. Dar după…nici că s-au mai apropiat. Apot, relațiile cu cei din jur….Odată ce faci și gândești așa, oamenii din jur încep să se mute, mai departe sau mai aproape. Este ca o rotație mecanică, începi să crești, să te dezvolți, să te deschizi, începi să nu te mai potrivești cu ce te potriveai când erai jos. Poate fi ușor traumatizant în aparență, însă respiră ușurat și realizezi cât de împlinit și fericit devii cu NOUL. Și liber, mai ales devii liber. Și lista o găsiți continuată în carte.
S.B.: Ai scris despre iubire, obiceiul prost de a nu mânca dimineața, ochii care nu văd ce vede sufletul, realitate și ficțiune ca în fiecare proiect beletristic, în ce procent? Și cu ce rămânem după lectură?
C.E.P.: Procentele rămân avantajul meu, secretul. Ne vom întâlni la seminarii și veți descoperi asta. Trbeuie să ținem minte însă că doar iubirea ne definește. Atât. În rest, sunt mizerii dobândite de nicăieri pe parcurs. Sunt multe istorioare, despre tot în general, casă, boală, calm, femei, efoism, victimizare, Dumnezeu, copii, părinți, internet, pantofi, bărbați, furăcioși de energie, îngeri și harta vieții. Restul vă las să îl descoperiți pe parcurs. Iar în speranța că îmi voi convinge prietenii că Theta nu e un pepene de Dăbuleni și nici un tratament de mărire a penisului, las loc de bun venit în viața mea tuturor celor care sunteți curioși să aflați cum arătați cu adevărat pe interior, bun venit la terapia pentru minte și suflet!
