A fi fotograf sau a nu fi … FOTOGRAF. O pierdere în lumea largă pentru a te regăsi în doar câteva ipostaze colectate. A-ţi păsa de ce se întâmplă împrejur, a vedea cât alţii în zece, a fi curios şi a-i respecta pe ceilalţi . Un mod de viaţă, de a privi, de a vedea lucrurile şi oamenii, un prieten, un dans, un fel de a-ţi colora viaţa în cele mai nebănuite moduri şi culori. Posibilitatea de a culege clipe efemere, de a comunica, de a te regăsi, a te exprima liber. Artist, creator, revoluţionar. În aceste cuvinte își descrie munca și se descrie pe sine unul dintre cei mai în vogă fotografi ai Buzăului, Florin Lungu, iar momentul 0 al carierei sale și întâmplările care l-au determinat să-și aleagă această artă și să o transforme în carieră le aflați acum, în interviul acordat în exclusivitate săptămânalului nostru.
Silvia BUNICĂ. De când a început pasiunea pentru fotografie în cazul tău şi la cât timp ai fost remunerat corespunzător dedicaţiei şi profesionalismului acordate?
Florin Lungu: Pasiunea de fotograf nu a fost dintodeauna, ea a apărut cam prin 2008 când am avut primul meu eveniment. A fost ca o revelaţie, o redescoperire a mea. La început a fost o joacă, dar în timp am observat că a fi fotograf reprezintă un alt mod de viaţă, lucru ce a fost şlefuit în timp pentru a avea rezultatele din prezent. Ca şi remuneraţie nu pot spune că nu este corespunzătoare, dar întodeauna este loc de mai bine şi îmi doresc şi muncesc din greu să pot trăi doar din a face fotografie.
S.B.: Ai fotografiat zeci de botezuri, nunţi, petreceri, care a fost prilejul în care te-ai simţit cel mai special şi din cauza căror circumstanţe? Dar cel mai ciudat?
F.L.: Nu aş putea spune că m-am simţit ciudat sau special la evenimentele la care am luat parte până în prezent, dar cu certitudine m-am simţit onorat să fiu eu acela care “dă naştere” amintirilor voastre. Totuşi trebuie să recunosc că au fost şi situaţii, când chiar am plâns, fiind cuprins de emoţia celor din faţa mea. Cu adevărat special mă simt atunci când reuşesc să stabilesc o relaţie de prietenie cu cei pe care îi fotografiez pentru că sunt sigur că acei oameni îşi vor aminti de mine ca Florin, nu ca fotograful de la nuntă. Au fost şi momente când m-am simţit tratat într-un alt fel decât eram eu obişnuit, dar de dragul fotografiei, de ceea ce înseamnă aceasta pentru mine şi pentru că respect ceea ce fac, am trecut și peste momentele mai puţin frumoase.
“Meseria de fotograf înseamnă 90% psihologie, 5% tehnică, 4% aparat şi 1 % subiecţi”
S.B.: Ce calităţi trebuie să aibă un fotograf, din experienţa ta, să poată avea doar această activitate din care să-şi câştige un trai normal, decent? Cât contează aparatura şi cât „ochiul”?
F.L.: Ca şi fotograf de eveniment intri în contact cu foarte mulţi oameni. Un ‘must have’ al fotografului aş considera-o INTUIȚIA. Fotograful, de asemenea, trebuie să fie un foarte bun psiholog, să ştie să inducă o stare celui pe care îl fotografiază. O altă calitate a unui fotograf este EDUCAȚIA, să ştie să comunice cu oamenii, să fie sociabil şi să le ofere respect în aceeaşi manieră în care el îl primeşte. Aparatura contează foarte mult. Dar nu aşa de mult, aparatul nu gândeşte, noi facem asta. El doar procesează ideile noastre. În opinia mea, cel mai mult contează omul din spatele aparatului. Dacă ar fi să acord un procent pentru fiecare parte componentă a fotografiei, rezultatele ar fi : 90% psihologie, 5% tehnică, 4% aparat şi 1 % subiecţi.
S.B.: Participi la evenimente, work-shop-uri în afară celor în care eşti remunerat, te inspiră în vreun fel aceste întâlniri cu alţi profesionişti în alte judeţe, ţări?
F.L.: Particip de câte ori am ocazia la întâlniri şi work-shop-uri din ţară. Consider că indiferent ce nivel ai atins ca fotograf, educaţia şi schimbul de experienţă cu oamenii în general este foarte benefică pentru toţi fotografii şi mereu vei aduce un plus în munca ta şi mai ales un plus de calitate pentru cei care apelează la serviciile tale. Anual îmi rezerv timp pentru educaţia mea că fotograf, pentru cel puţin 2 work-shop-uri sau întâlniri organizate de diverşi fotografi din ţară. Iar ca şi planuri pentru viitor, intenționez să realizez primul meu work-shop de fotografie din Buzău, unde voi împărtăşi experienţa şi ideile acumulate în timp.
“A nu fi profesionist înseamnă a-i lăsa pe alţii să aleagă pentru tine”
S.B.: Care ar fi motto-ul care te inspiră în meseria ta şi cum ar trebui să arate evenimentul perfect pentru tine, ca munca ta să se reflecte 100% şi să fii mulţumit, atât tu, cât şi cei care au apelat la serviciile tale?
F.L.: Pe lângă ce am adăugat mai sus, meseria aceasta mai presupune și dăruire, răbdare şi ambiția de a fi perfecţionist, de a pune mult suflet în ceea ce faci, de a te descoperi, o joacă întotdeauna creativă, un mod de a te încetini atunci când viaţa începe să te obosească, un pas înapoi pentru a observa detaliile din jur care uneori fac toată diferența. Cam asta înseamnă să fii fotograf în accepțiunea mea. A nu fi profesionist înseamnă a-i lăsa pe alţii să aleagă pentru tine. A te pierde în impersonalitatea cotidianului. A te rătăci în labirintul unei clipe. A uită simţăminte. A nu lăsa ochii să privească prin suflet. Din păcate, altruismul îşi pierde importanță în arta fotografică. Competiţia este înverşunată, iar uneori oamenii din spatele titulaturii de „fotograf” sunt atât de caustici încât îşi ard propriul talent. Dar, pe linia din mijloc, acolo unde nu au ajuns raţiunile comerciale, acolo unde idealismul încă mai există…acolo sunteţi voi, cei care aveţi nevoie de sfaturi, cei care doriţi să învăţaţi, cei care iubiţi fotografia şi vă regăsiţi prin ea. Aveţi curaj şi fotografiile vor veni de la sine!
Interviu realizat de: Silvia BUNICĂ
