Munca din spatele vitrinelor de muzeu ascunde cheltuieli uriașe și o criză acută de personal. La Muzeul Județean Buzău, laboratoarele de restaurare sunt complet suprasolicitate, iar costurile anuale doar pentru substanțele speciale folosite se ridică la zeci de mii de lei.
Presiunea cea mai mare pe umerii puținilor angajați vine din partea descoperirilor făcute de căutătorii cu detectoare de metale. Piesele aduse de aceștia trebuie curățate și evaluate obligatoriu în termen de 18 luni, pentru a se putea stabili recompensele legale, fapt care blochează alte activități și aglomerează personalul luni în șir.
Din cauza lipsei de specialiști din anumite domenii și a volumului imens de muncă, instituția este obligată să trimită o parte din piesele de patrimoniu la laboratoare acreditate din alte județe. De exemplu, restaurarea unui lot de 20 de cărți vechi din secolele 18 și 19, trimise la Brăila, costă până la 30.000 de lei și va dura aproape doi ani. Conducerea muzeului recunoaște că personalul actual nu mai poate face față ritmului, iar trimiterea obiectelor în alte centre este puternic limitată de bugetul instituției.
Până la rezolvarea acestor provocări logistice, specialiștii Muzeului Județean Buzău continuă să gestioneze patrimoniul istoric în funcție de resursele și capacitățile actuale.
