O carte document readuce în atenția publicului istoria uneia dintre cele mai dure închisori politice din România. „Detenția politică în Închisoarea Tăcerii de la Râmnicu Sărat” reconstruiește, prin mărturii, documente și cercetare istorică, drama oamenilor închiși pentru convingerile lor și vorbește despre un loc în care tăcerea a devenit o formă de pedeapsă. Un volum semnat de istoricul Cosmin Budeancă care deschide o fereastră către una dintre cele mai întunecate pagini ale istoriei comunismului românesc. În spatele zidurilor sale nu a fost doar o închisoare, ci un sistem construit pentru izolare, umilire și distrugerea treptată a omului.
În memoria românească, „Închisoarea Tăcerii” a devenit simbolul unei represiuni în care izolarea, foamea, frigul, lipsa îngrijirii medicale și distrugerea demnității umane au fost transformate în instrumente ale puterii. În această închisoare au fost încarcerați numeroși deținuți politici, între care și personalități importante ale României interbelice și ale rezistenței anticomuniste. Printre numele cuprinse în primul volum se află Corneliu Coposu, Mircea Cancicov, Alexandru Alexandrini, Emil Boșca-Mălin și Ion Eremia.
Autorul mai explică faptul că în primul volum au fost incluși, atât oameni care au stat în penitenciar doar câteva ore într-o zi, cât și persoane care au fost încarcerate de mai multe ori sau care au petrecut ani întregi în detenție. Pentru unii dintre cei care au trecut prin Râmnicu Sărat, libertatea a devenit un vis pentru care au plătit cu sănătatea, cu familia și, uneori chiar și cu viața.
Istoricul Cosmin Budeancă cercetează de ani de zile fenomenul represiunii comuniste și istoria „Închisorii tăcerii” de la Rm. Sărat. Activitatea sa include studii dedicate deținuților politici și experienței detenției din acest penitenciar.
Apariția volumului vine într-un context în care fostul penitenciar de la Rm. Sărat este inclus într-un amplu proiect de restaurare și transformare într-un spațiu memorial și educațional. Deținuții politici au fost supuși unor condiții extrem de grele de detenție. Frigul, foamea, lipsa îngrijirilor medicale, izolarea și regimul sever au făcut ca fiecare zi să devină o luptă pentru supraviețuire. Pentru cei închiși acolo, timpul nu mai era măsurat în luni sau ani, ci în zile nesfârșite de așteptare și suferință. De aceea, cercetarea istorică și volume precum cel semnat de Cosmin Budeancă sunt atât de importante. Ele nu permit ca suferința să se transforme într-o simplă statistică. Iar oamenii care au suferit acolo merită ca numele și poveștile lor să fie rostite.
